Solomonarul nu aparține satului, deși calcă prin el.
El aparține cerului.
În traistă nu poartă ierburi, ci Cartea Aerului, un manuscris despre care se spune că există mereu lângă el și nu e găsit niciodată.
Nu o citește nimeni, dar după paginile ei se întorc vânturile și se adună norii.
Folclorul îl descrie ca pe un inițiat trecut printr-o școală de sub pământ, scos apoi la lumină doar când ordinea trebuie refăcută cu forța.
Nu pentru oameni, nu pentru dreptate omenească, ci pentru echilibrul rece dintre sus și jos.
Aici începe astrologia lui.
Saturn este toiagul înfipt în pământ.
Legea veche, limita, hotarul peste care nu treci fără plată.
El răcește excesul, taie surplusul, oprește expansiunea oarbă.
Prin Saturn, solomonarul decide când e prea mult, prea sus, prea sigur.
Uranus este fulgerul care cade fără avertisment.
Ruptura bruscă, corecția violentă, schimbarea pe care nu o poți negocia.
Prin Uranus, furtuna nu se apropie treptat, ci izbucnește.
Cerul nu amenință, execută.
De aceea nu blestemă un om și nu se răzbună pe un vecin.
Apasă pe un buton invizibil și cade grindina peste toată valea, ca o semnătură rece pe contractul dintre sat și cer.
Nu e capriciu, e procedură.
Dacă vrăjitoarea lucrează cu dorințe și strigoiul cu moartea, solomonarul lucrează cu legea.
O lege nescrisă pentru oameni, dar înscrisă în Cartea Aerului pe care nimeni nu o poate deschide fără să dispară în furtună.
Nu lucrează cu iubiri, nu dezleagă farmece mărunte.
El negociază direct cu norii, cu grindina și cu fulgerul.
Când ridică toiagul, nu se schimbă starea unui om, se schimbă starea atmosferei.
E funcționarul furtunii, chemat să semneze ordinele de distrugere atunci când lumea devine prea sigură pe ea.
Arhetipal, e omul care poartă haosul în lesă. Nu îl oprește și nu îl distruge.
Îl ține exact cât trebuie ca lumea să nu uite cine conduce cu adevărat.
Solomonarul nu face magie pentru oameni.
El face ordine pentru cer.
Când își înfige toiagul în pământ, Saturn trasează hotarul.
Când ridică mâna spre nori, Uranus rupe zăgazul.
Satul nu mai întreabă de ce.
Întreabă pe cine a supărat de data asta.
Nu e vrăjitorul dorințelor tale.
El este mâna rece care reamintește că ogorul, pomul și acoperișul nu ne aparțin pe deplin.
Că între cer și pământ există o lege mai veche decât dorințele noastre.